AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 [workshop2]Brosura

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Theo
El Inquisidor
El Inquisidor
avatar

Numarul mesajelor : 132
Varsta : 33
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 04/08/2008

MesajSubiect: [workshop2]Brosura   Sam 27 Sept 2008 - 15:05

Se pare ca sunt singurul care a scris ceva la asta. Voiam s-o postez ieri, dar am uitat, asta este. Nu-i cine stie ce, voiam sa rescriu parti din ea, dar m-am luat cu alte chestii. Oh well, here ya go.

---------------------------------------------------------------------------

Broșura


Broșura nu-i tocmai cel mai interesant obiect de pe masă. Lângă ea se află un cuțit, un telefon mobil și câteva coli albe. Cuțitul pare unul dintr-acelea cu care se deschid scrisori; are lama ușor ruginie. Una dintre coli are colțurile din dreapta îndoite, și încă se mai pot vedea câteva amprente lăsate de transpirație. Nimic nu stă scris pe acele câteva coli. Telefonul mobil este aprins și pe ecranul său apare scris un număr; bateria mai are puțin și se termină – semn că a stat deschis vreme îndelungată. Ambalajul în care au venit toate acestea zace sfâșiat într-un colț al mesei: un plic maroniu care a conținut documentele și o pungă de plastic pentru mobil.
Broșura are fix două zeci și patru de pagini – coincidența a făcut ca același număr să fie și titlul capitolului doi - iar coperta este un colaj compus din câteva fotografii alb-negru. Fotografiile înfățișază un bărbat într-un pardesiu, surprins în diverse ipostaze; în centrul copertei au fost plasate câteva prim-planuri foarte de detaliate. Zâmbește des în poze, dar nu privește deloc înspre obiectiv. Nu pare să știe că este fotografiat.
Bărbatul este suficient de înalt, cât să ajungă pe raftul de sus al unei biblioteci, poartă ochelari și are un început de mustață. Intr-un tabel de după “Introducere” este menționată înălțimea exactă și vârsta. Urmează să împlinească treizeci și cinci de ani peste aproximativ o săptămână. Are ochii de un albastru deschis, aproape verzui - este menționat și faptul că ochii i-a moștenit de la mama sa. Tabelul adaugă apoi o serie de măsurători și cifre, explicate în detaliu în notele de subsol. La sfârșit au fost lăsate amănunte care sunt expandate în decursul broșurii precum: numărul de persoane care îl consideră prieten sau dușman, perioada petrecută într-o clinică de dezintoxicare, numărul de femei cu care a împărțit patul, sau la câte accidente a participat în mod activ. Se mai spune că a fost căsătorit de două ori, iar motivul divorțului a fost o a treia persoană.
Capitolul întâi evidențiază situația curentă a personajului de pe copertă. Incepe cu o casă de vară pe malul mării, cu părinții pe care îi vizitează la fiecare sfârșit de săptămână, și campionatul de tenis la care s-a făcut remarcat în liceu. Prezentarea are la sfârșit poza unui motan, cocoțat pe capota unui Ford cenușiu. Dacă privești atent, poți vedea că are ghearele pline de sânge. Motanul priveste fix spre obiectiv.
Nu s-ar spune, după chipul zâmbitor de pe copertă, că acest om a fost în stare să ucidă pe cineva. Dar acest detaliu este stipulat în capitolul trei, denumit sugestiv “Secrete”. Iar primul paragraf al capitolului este îngroșat și însoțit de cuvinte precum “palpitant” sau “minte criminală”.
Capitolul doi – “24” – oferă un rezumat al activității zilnice, de la micul dejun împărțit cu soția la drumul spre casă pe străduțele lăturalnice. O notă de subsol menționează că uneori, mai ales când soția se vede nevoită să plece din oraș, oprește la o pizzerie pe un colț și așteaptă. Apoi, când persoana pe care a hotărât s-o urmărească trece pe lângă el, coboară din mașină și își începe plimbarea.
Profesia de avocat i-a găsit o sumedenie de alibiuri pentru clipa când, femeia cu pașii tremurați a îndreptat spre el un pistol. La momentul respectiv s-a ferit, a lovit-o, apoi a lovit-o din nou pentru că avusese un pistol, apoi a mai lovit-o odată, pentru că țipase de durere, și tot așa. Nimeni nu l-a văzut și a avut grijă să nu lase urme. Atunci băuse ceva, nu prea mult, dar suficient cât să i se pară că este altă persoană (acest lucru este menționat mărunt într-una din notele de subsol din cadrul capitolului șase). Nu a renunțat la plimbări, însă acum își ia o marjă de siguranță mai mare și nu le mai întreprinde așa de des.
Broșura stă închisă pe masă.
O mână palidă își face apariția deasupra copertei, ținând un pix. Unghiile lungi bat gânditoare în chipul vesel al bărbatului.
Degetele sunt puțin umede, dar nu mai lasă amprentele transpirate pe colile albe. Ultima dată când a ajuns pe masă, mâna era nervoasă și plină de sudoare, lovea nerăbdătoare în tăblie, strângea colțurile foilor, închidea și deschidea pixul. Acum trasează o linie ușoară, albastră, pe hârtie. Linia se transformă într-o cifră, apoi într-un șir întreg finalizat de un punct hotărât.
Cealaltă mână vine să o însoțească pe masă. Arată aproape la fel ca prima mână, mai puțin verigheta aurie de pe care a fost ștearsă cu grijă fiecare picătură de apă. Această mână se plimbă peste chipul alb-negru, deschide broșura și mângâie fiecare pagină, până ajunge la sfârșit.
Sfârșitul broșurii, după “Instrucțiuni” și “Contact” conține un formular deja completat. Nu se solicită nici un nume, doar câteva opțiuni pur informative, dar în josul paginii este un pătrat roșu.
Prima mână lasă pixul jos în timp ce a doua se întinde după cuțit. Nu este unul dintre acele cuțite simple, ci pare achiziționat de la un magazin chinezesc, însă făptura care îi împodobește mânerul nu se poate numi dragon. Este cel mai interesant obiect de pe masă. Firav și totuși ascuțit, are capătul împodobit cu o piatră lucioasă, neagră, iar coada sau capul creaturii se înfășoară în jurul ei. Mâna își trece degetele peste lamă, apoi se răzgândește.
Ia mobilul și efectuează apelul.
-Voiam să îți mulțumesc din nou, spune o voce.
Este o voce la fel de hotărâtă ca și punctul care sfârșește șirul de cifre. Tușește ușor, apoi oftează – un suspin lung odată ce mâna cu cuțitul se oprește deasupra pătratului roșu.
-Da, am scris contul, totul este așa cum trebuie. Mai ultima chestie de făcut. Evident, nu încă. In fine, sunt convinsă că nu a fost ușor, crede-mă și îți mulțumesc pentru tot efortul. Da. Să urmărești apelul ăsta, ca de obicei, și găsești contul pe hârtie. Cum faci pentru toți. Poftim? Cum mă simt eu?
Un chicot. Bateria scoate un sunet scurt, terminal.
-Ca ultima femeie de pe lume. Da, zău. Dar o merită. Și târfa lui la fel. Și în ce fel mai bun...decât cu propriile lui mâini. Mă rog. Mulțumesc. Mă bucur că am așteptat atât. Cred. Nu... Vezi că se termină...
Bateria scoate un ultim geamăt și ecranul se întunecă.
Mâna pune ușor mobilul înapoi pe masă, peste hârtiile cu numărul de cont și toate detaliile de acces. Cealaltă mână ridică ușor cuțitul, vârful căruia nu întârzie să se înfigă în pielea fină, palidă, a degetului mare. Se pare că este totuși ascuțit, iar urmele roșiatice de pe lamă nu sunt de la rugină. Sângele picură pe foile albe, fiind absorbit cu greu. Mai este o clipă de așteptare, o răsuflare scurtă și amprenta roșiatică este potrivită în limitele pătratului.
Mâinile dispar. Nici o sclipire, nici o mișcare, pur și simplu nu mai sunt acolo.
Cuțitul picură ușor pe tăblia mesei, dar sângele deja începe să se usuce. Picăturile au fost deja absorbite de hârtii, lăsând pete vagi, roșiatice, deasupra cifrelor apăsate. Amprenta se usucă și ea, doar puțin mai lent. O picătură foarte subțire alunecă ușor, în josul paginii, acolo unde este repetat sloganul: “Plictisit de viață? Ia-ți una nouă. Contactează acum agentul nostru pentru mai multe informații.”

SFARSIT
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://robertcoller.wordpress.com
 
[workshop2]Brosura
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Book Pub :: Discutii despre scris :: Workshops-
Mergi direct la: