AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 Partea a doua a capitolului "Razboiul"

In jos 
AutorMesaj
Nana Yrumi
Mușteriu
Mușteriu
avatar

Numarul mesajelor : 30
Varsta : 24
Localizare : tulcea
Data de inscriere : 13/02/2010

MesajSubiect: Partea a doua a capitolului "Razboiul"   Sam 23 Oct 2010 - 9:08

2

Trecuse o saptamana de la revenirea Enlyei.Era mereu vazuta in preajma lui Tmy,dar erau ceasuri cand era de negasit.
Cassandra se ridica din pat,era obosita de parca nu dormise.
-Ce s-a intamplat? O intreba Vanyr.
-Nimic,
-Nu trebuie sa te ascunzi,nu incerca sa ascunzi ceea ce sufera sufletul tau,Cass,Enlya i-a ascultat sfaturile lui Tym,si o vezi este in plina forma,chiar daca ochii ei o tradeaza.
Pleca fara sa spuna un cuvant.Pe hol se intalni cu Enya care era ocupata cu Lex si Leo.
-Cassandra,avem nevoie de tine.
Elfa se duse spre ei,avand un aer grav.
-Ce s-a mai intamplat?
-Nimic grav,,spuse Leo,doar ca trebuie sa ne ducem pe la rege prin vizita, si de mai multe ori,oamenii incep sa creada ca noi conducem si nu el.
-Si de fapt noi conducem,sfarsi Cassandra,deoarece regele nu este in stare.
-Aici ai dreptate,doar ca este bine sa ne stie de prieteni,nu de sefi,spuse Enya zambindu-i.
Enlya era in sala de antrenamente,mai erau si alti elfi,care luptau.
-Enlya!
Se intoarse si il vazu pe Tym,acesta zbura spre ea,avea chipul inspaimantat.
-Am gasit ceea ce avem nevoie pentru a-i reinvia,ii sopti el la ureche.
Elfa se blocase,iar fata ei se intuneca,cand acesta ii intrase in minte si ii spunea tot ce gasise in biblioteca lui Leo.
„Doua mii de suflete pure,spuse ea,sufletele lure sunt copii sub 10 ani,nu pot ucide atati copii,am nevoie de tata.”
Se dusera la el in apartament afla ca Enya si Cassadra plecasera psre castelul regelui.
-Tata,stiu ca esti necromatier,cum as putea sa-i aduc la viata?
Se uita spre ea uimit,iar chipul lui se intuneca.
-Stiu ca tu si Tym ati fost aici,ati cautat ceva si nu ati gasit,iar Tym a fost singur si a gasit,se uita aspru la amandoi,dar si din partea lor primise privire aspre.
-Nu am comis nici o crima,spuse ea rece.
-Da,aici ai dreptate nu ai comis,nu inca.Ceea ce va trebui sa faceti va fi secretul nostru,doar Enya si Vanyr stiu asta,iar ei nu vor omora niste fiinte nevinovate.
-De ce? Intreba Tym.
-Nu ai aflat tot din acea carte,acolo este doar rezumatul a ceea ce trebuie voi doi sa faceti.
-De ce noi doi? Il intreba Enlya.
-Simplu,noi suntem niste ucigasi inascuti,spuse Leo asezandu-se pe fotoliu,acesti copii trebuie omorati de fiinte care nu au ucis pana acum suflete nevinovate.
-Vrei sa spui ca tu si mama,si ceilalti ati ucis cu sange rece? Spuse Enlya in timp ce tremura.
-Da,Enlya,trecutul nostru este foarte intunecat si tragic totodata,dar totul a fost facut fara sa ne dam seama sau eram cuprinsi de manie.
-Si noi ce trebuie sa fecem? Interveni Tym.
-Va voi da niste cristale,iar dupa uciderea puilor de oameni,aceste cristale vor absorbi sufletele lor.Nu este cine stie ce,dar asta veti face dupa caderea noptii si incercati sa fiti discreti,daca oamenii isi dau seama de asta va fi razboi,si nu cred ca vor rezista.
Luara un saculet plin de cristale transparente.
Se pregatira,si plecara.
Enya si Cassandra mergeau pe drumul pietruit spre intrarea in curtea castelului.Soarele batea puternic,trecura de garzile de la poarta,inaintau prin mijlocul unei gradini magnifice,in care 2 fetite se jucau.Enya nu le dadu atentie,dar Cassandra se opri pentru o clipa,copila cea mica se opri si ea,si se uita la elfa care impietrise.
-Hai,Cass,spuse Enya incet,nu este timpul de zabovit.Se indreta spre ea und eo astepta.
-Am simtit ceva,ii spsue Cassandra,ceva ma atragea d eacea copila,era inexplicabil.
Castelul era impunator,in fata lor un sir de trepte se ondulau,iar la baza lor statea insasi regele.
-Daca doresti sa faci cunostinta cu fetita poti sa te duci,vorbesc eu cu Elador.
-Nu,este de datoria mea sa te insotesc,raspunse ferm Cassandra,cu toate ca inima ei dorea altceva.
-Buna venit,le intimpina regele.
-Ne bucuram sa te vedem,raspunse Enya.
In acel moment cele doua fete se apropiara de tatal lor,iar cea mica se uita fascinta la Cassandra.
-Ele sunt fiicele mele,Eleanor si Kyrya.
-Acum,spuse Enya,avem de discutat,chiar aici si acum.Oamenii tai cred ca noi ii conducem,tu crezi ca noi te conducem,de ce oare?
-Niciodata n-am crezut asta,se apara regele,sunteti niste zeitati pentru noi,va suntem profund indatorati.
-Stim asta,i-o intoarse Enya,dar asta noi nu dorim sa fim niste zeitati pentru voi,suntem si noi fiinte ca toate cele ce salasluiesc prin aceste meleaguri.Nu avem nevoie de darurile voastre si alte jertfe,plus ca altarele pe care le-ati facut pentru noi nu au nici o semnificatie.
Cassandra incepu si ea sa vorbeasca.
In acea zi calduroasa,Enya incepu sa simta cum pamantul se misca sub picioarele ei,se uita dintr-o data pe cer si vazu 3 ingeri,care supravegheau castelul,dar la o inaltime mare,pentru ca ochiul omenesc sa nu vada.
„Buna,se auzi o voce in mintea ei”
„Leo? Ce s-a intamplat?”
„Vreau sa-ti aduc la cunostinta ca pregatirile au inceput deja,cei care s-au dus dupa sufletete sunt Tym si Enlya.”
„Am inteles,raspuns eea,ma doare nespus de mult ca fiica noastra trebuie sa indurere aceasta durere si sa faca asemenea acte sangeroase…”
Legatura mintala se intrerupse,Enya lesinase.Cei 3 ingeri coborara cu o viteza neinchipuit de mare,iar la aterizarea lor,bataile aripilor erau puternice,cele doua fetite se speriasera si se adapostisera in spatele regelui,care le lua in brate.
-Ce s-a intamplat? Intreba unul dintre ei,care se uita cu raceala la rege.
-Nu stiu,raspunse Cassandra care incerca sa o trezeasca,pur si simplu a lesinat.
-Sa o ducem intr-o camera,spuse un alt elf,care o ridica de pe jos,si pleca spre intrarea in castel,fiind urmat de ceilalti.
Leo porini spre castel,zbura impotriva vantului,dar asta nu-l deranja se intreba ce face acum Enya,stia din ce cauza aceasta lesinase,dar trebuia pastrata aceasta taina si va trebui sa-i minta pe ceilalti elfi care se afla acum cu ea.
Dupa scurt timp vocea lui Leo se auzi pe hol,acesta intra in camera si se repezi spre patul in care Enya statea.Chipul ei era palid ca ceara,arata ca un mort,dar un mort frumos.Ii puse mana pe frunte si se uita la chipul ei,parca ceva in mintea lui se zbatea sa nu tipe sau sa-si piarda controlul.Aceste lesinari ale elfei,incepeau sa dea de banuit,cei 3 elfi au mai fost martori la 2,si acum la a treia incepeau sa banuiasca ceva.
Ii verifica pulsul,acesta era slab,o mangaie din nou pe frunte si o saruta.Se intoarse spre cei 4,cu o privire grava si o voce trista li se adresa:
-Am nevoie de niste apa fierbinte,Cassandra stii de „planta vietii ”,te rog dute si caut-o cat mai este timp,pana la apusul soarelui,Iar voi doi,spuse el,as dori sa incalziti acesta incapere cat puteti de bine,are nevoie de caldura,nu trebuie sa o lasam sa se raceasca.Asta ar putea duce la sfarsitul ei daca nu ne grabim.Imediata plecara.Dupa ce ramsera singuri acesta ofta.
-Oh,Enya,de ce trebuia sa intreci masura? O mangaie gingas pe mana rece,se apleca si o saruta pe buzele e fara de culoare,durerea din sufletul lui era sfasietoare.
Atunci cand sosira cu cele trebuincioase acesta isi schimba expresia fetei,parand grava.In incapere se facu repede caldura,impreuna cu Cassandra izolara camera pe dinafara,caldura nu trebuia sa iasa,si cu ajutorul magiei lor o incalzira si mai tare.
Atunci cand intra regele credea ca o sa se sufoce,era trecut peste 75 de grade,iar elfii parca nu simteau nimic,nici o urma de sudoare nu li se ivira pe frunte,respirau normal.
-Cina daca doriti este gata,spsue el cu o voce grava,si privirea ii fu indreptata spre elfa care zacea in pat,o vedea nespus de frumoasa,dar si Cassandra nu-i scapa din priviri.
-Duceti-va,le spusera Leo,eu stau aici sa o ingrijesc.
-Cum doresti,ii raspunse Cassandra si pleca in urma regelui,urmata indeaproape de ceilalti elfi,care se numeau Kaldarail,Linmael si Saraih.
O puse pe Enya sa faca baie n acea planta,pielea ei incepu sa prinda culoare,pulsul ei devenea la normal.Deschise ochii si il vazu pe Leo stand pe marginea cazii,care fusese adusa pe Kaldarail,si pusa in fata patului.Ii zambi timid,iar Leo se bucura nespus se mult.Se puse in genunchi ca fata lui sa vina in dreptul fetei ei.Elfa isi ridica mana din apa,si ii atinse obrazul.
-Imi pare rau,spuse ea cu vocea stinsa,am depozitat prea multa energie.
-Ai fost foarte nesabuita,o mustra Leo,puteai sa mori din cauza asta.
-Dar acum sunt aici,respir,te ating pe privesc,ma simt foarte bine,chiar as putea sa si dansez,ma simt in plina forma,spuse ea razand.
Leo ii lua fata in maini si o saruta.
La lasarea intunericului,Enlya il contactase pe Draco,care ii spuse cum sa procedeze ca sa nu fie prinsi.
-Trebuie sa ne comportam ca niste oameni,ii spuse ea lui Tym,chiar daca vom fi urmariti nu trebuie sa ne luptam cu ei,trebuie sa fugim,dar nici chiar foarte rapid.
-Altfel isi vor da seama ca suntem elfi,si nu cred ca le-ar prinde bine un alt razboi.
Intrara intr-un sat,erau acoperiti cu pelerine,la intuneric puteau fi confundate cu niste umbre ale noptii.Prima casa,era o familie de 4 membri,printre care un copil de 7 ani si un altul de 4 ani.Toti dormeau,intrara pe furis,pasul lor nu se auzea,nici macar cainele care dormea in fata focului nu ii auzi.Se indreptara spre paturile celor doi copii,isi scoasera pumnalele si le strapunse piepturile,nu au mai avut timp nici sa tipe.Enlya le vazu chipurile inspaimantate,dupa care le inchisera ochii.
Iesira fara urma,atacara la urmatoarele case,unde vazura in timpul zilei ca se aflau copii.La ivirea zorilor plecara in padure,spre urmatorul sat,unde aveau sa se odihneasca.
Auzira tipetele mamelor,si urletele de ura alte barbatilor,tot satul era distrus.
Aveau in total 50 de cristale pline,si 1950 de cristale goale.
Se dusera la raul dintre munti si se spalara de sange,care ii manjise peste tot.Enlya isi dadu jos costumul,si intra in apa,iar Tym o astepta sa iasa ca sa faca si el baie.
Mancara ceva fara sa scoata o vorba,ceea ce facusera nu era pe placul lor,au devenit ucigasi de copii,dar dorinta de a-i avea pe cei dragi inapoi era mai mare.
Alarma s-a dat si in urmatorul sat.Asa ca la amurg cei doi au pornit pe jos spre el.Cand intrara observara ca erau barbati care faceau de straja,dar ei trecura fara zgomot,pe langa ei.Intrara in prima casa unde simtira suflet de copil,si macelul incepu.Se furisau din casa in casa,acolo unde gaseau ceea ce doreau.In ultima casa cand ajunsera,vazura ca aici locuia primarul si avea trei copii,doi gemeni de numai 3 ani si un baiat de 6 ani.Sotia primarului statea langa ei,si ii veghea,ii era frica sa nu-i piarda.Prima care intra in camera era Enlya.Femeia se uita spre ea,si incepu sa tremure,dar nu tipa,nu putea,deoarece aceasta era muta,se ridica si ii vara sabia elfei sub nas.Aceasta ii lua sabia din maini cu usurinta,ii prinse mainile la spate si ii prinse barbia,fortand-o sa se uite la copiii ei,incepu sa planga,sa dea din cap ca sa nu-i ucida.Tym il omora pe primul geaman,spre teroarea mamei.Sangele incepu sa cada pe podea facand-o rosie,dupa ce terminara.Ii dadu drumul,si aceasta cazu in genunchi plangand.Cand dadura sa plece aceasta se intoarse si ii apuca gluga de la pelerina Enlyei si i-o dadu jos,aceasta se infuriase si cu pumnalul pe care il avea prins la picior ii taie gatul.
Fugira,din nou in padure,acolo unde statura ziua de ieri,se spalara in acelasi rau,in acelasi loc,sangele de pe manusile lor se impleteau cu apa cristalina,dandu-i o culoare sangerie.
Tym vorbi,primul,era nespus de trist.
-Pana acum avem 103 cristale pline.
Enlya se aseza langa el,si isi puse capul pe umarul lui,incepu sa planga.O lua in brate,si o saruta pe frunte.Elfa adormise in bratele lui,stateau langa focul pe care Tym il aprinsese cu ajutorul magie.Ii era teama ca sa nu fie oameni prin padure si sa-i vada,puteau banui ceva.Se puteau gandi ce cauta doi ingeri ai luminii aici,singuri,in timpul macelului,si ce de nu erau vazuti.
Enlya se trezi si il vazu pe Tym stand in aceasi pozitie ca atunci cand adormise.
Se pregatira,isi pusera pelerinele pe ei si pornira noaptea spre orasul dintre vai.Acolo puteau gasi mai multi copii.
-Este bine pazit,il informa Enlya,asta mi-a spus Draco,inca nu au aflat de cele intamplate.Dar cei de acolo sunt mereu pregatiti pentru orice fel de atac.
-Nu va fi chiar usor de data aceasta,se gandi Tym cu voce tare,orasul asta este imprejmuit u un gard din caramida si piatra de munte de 3 metri,daca am zbura am fi observati datorita aripilor noarte albe,dar daca ne-am deghiza in simpli comercianti,am putea trece.
-Este aproape miezul noptii,spuse Enlya,nu cred ca vom gasi pe cineva pe drum ca sa-i luam hainile,si nu putem folosi magia,deoarece ne va slabi.Si din cate am mai aflat de la Draco,aici se afla si un vraci,care simte magia,parca ar avea un atu pentru ea.
Chiar in urma lor venea in goana o caruta cu o familie de comercianti.
Tym zambi.Caruta se opri in dreptul lor,cel care le vorbi era un grasan bine imbracat si cu familia lui.
-Buna seara,calatorilor,ce va aduce aici si la aceasta ora?ii intreba acesta intr-o alta limba.
Cei doi nu raspunsera,mergeau mai departe.
-Daca nu intelegeti acest grai,spuse el in limba comuna va intreb acum politicos.Ce cauta domniile voastre aici in mijlocul drumul si la aceasta ora tarzie din noapte?
-Calatorim,spuse Tym,care incerca sa imita vocea omului,si noaptea ne-a prins pe nepregatite.
-Si va indreptati de Celes Dial,nu cred ca veti fi primiti acolo,arati prea ciudat pentru ei.
-Stim si asta,continua Tym sa mearga si sa vorbeasca in acelasi timp cu grasanul,ne gandeam sa poposim la un han,suntem foarte obositi.
-Va ajut eu sa intrati in oras,cei de acolo ma cunosc foarte bine,si sunt lasat sa intru si s aies la ce ora doresc.Hai urcati in caruta mea,si nu veti avea probleme cu garzile,o sa le zic ca sunteti nepotii mei si v-am adus de la mare departare.
Cei doi elfi se urcara,profitara de aceasta ocazie,si aflara foarte multe din gura lui Grando Frazi.Vorbea foarte mult si dadea in vileag orice.Orice nu avea legatura cu el.Enlya isi dadu seama ca acesta nu ii suporta pe oamenii din Celes Dial,ii considera prea fitosi si precauti in acelasi timp.
-De parca ar veni cineva dupa ei sa-i omoare,spuse el razand.
-Ai dreptate,spuse Tym care incepu si el sa rada,sau se prefacea ca rade ca un om,pe chipul lui se asternu o umbra.”Se pare ca nu a auzit de macele ce s-au produs in cele doua sate.”
O data ajunsi la protile orasului,observara cat de inalt era zidul,si poarta era din fier masiv.Dintr-o crapatura mica se ivi capul unui soldat.
-Cine esti? Si ce cauti aici la ora asta? Spuse acesta cu vocea lui graosa.
-Sunt eu Saimy,spuse negustorul razand,iarta-ma ca am ajuns la aceasta ora tarzie,dar stii cum sunt eu.
Acesta se uita la ei pentru cateva clipe,ii recunoscu pe cei doi baieti ai familiei in varsta de 14 si 16 ani si pe sotia negustorului,dar privirea i se opri asupra celor doi care erau acoperiti cu pelerine.
-Si ei cine sunt? Dadu acesta din cap spre Enlya si Tym.
-El este nepotul meu care nu mai ce s-a casatorit,si l-am adus aici sa vada acest minuat oras in care locuiesc,iar ea este nevasta lui,tanara Izobella,doar ti-am povestit de nepotul meu care sta in orasul Guruid din partea cealalta a padurii.
-Bine,hai intrati,si acesta apasa pe o maneta si portile se deschisera.
Cobora in fata hanului numit Flara de Harpa.
-Multumim pentru ajutorul oferit,spuse Tym cu vocea lui melodioasa.
Negustorul se opri,la auzul acesteia.
-Vocea ta pare diferita,spuse el,atunci Enlya incremeni.Se dadu jos din caruta si se indrepta spre Tym,cand incerca sa-i dea pelerina jos acesta il prinse puternic de maini facandu-l sa se inroseasca la fata.
-Shhht,spuse Enlya spre ceilalti,acum ca ti-ai dat seama ce suntem du-ne de aici,trebuie sa fim la adapost sigur.
Negustorul dadu din cap,si in timp ce-si freca incheieturile mainilor se urca in caruta si calul incepu sa alerge.Membrii familiei amutira,langa ei stateau doi elfi,chiar daca aveau chipurile acoperite,isi imaginau cat de frumosi erau.Mirosul pe care il emanau era atat d eplacut si de linistitor,incat fiul cel mic adormi,cazand cu capul pe picioarele elfei,care tresari.Ii puse mana incet pe frunte si o mangaie,la atingerea ei,acesta zambi in somn.Caruta se opri in fata unei case destul de diferita la arhitectura fata de celelate locuinte.Se dadura jos si negustorul le deschise usa,intrara cu totii in sala zi,toti incepura sa s epregateasca.Sotia acestuia Mathilda,se duse la bucatarie si incepu sa pregateasca pentru ale gurii,baiatul cel mare pusese lemne in semineu si ii dadu foc,iar negustorul statea neclintit pe fotoliu si se uita la cei doi elfi care inca erau acoperiti.
-Sincer sa va spun,incepu acesta inca uimit,cu se face ca dau peste doi ingeri ai luminii aici intr-un biet orasel?
Enlya isi dadu jos jos pelerina,iar cand acesta o vazu ramase uimit,si Tym facu ce facu si ea.Erau amandoi frumosi.chiar si atunci cand veni Mathilda,nu putu sa nu se holbeze la el,era foarte frumos,cum numai in visele ei din tinerete isi dorise sa aibă un asa sot frumos,dar daduse peste acesta negustor,pe care tatal ei il alesese ca sot,fara simtamantul ei.
-Eram in trecere,spsue Enlya cu vocea ei melodioasa,am vrut sa calatorim putin,eram prea plictisiti pentru a sta cu ceilalti elfi.
-Asta se explica de ce purtati acele pelerine,nu doriti sa fiti observati,ca si cum voi ati fi fugit.isi dadu Mathilda cu parerea.
-Ai dreptate,spuse Tym,care isi dadu seama de atragerea pe care o simtea aceasta pentru el,si ii zambi cum numai el zambeste.
„Ce ai de gand sa faci? Il intreba Enlya.”
„Ma place,spuse el amuzat,si uite cat de tanara este,nu cred ca cei doi baieti sunt cu adevarat ai ei,cred ca ea este cea de a doua sotie a grasanului”
„Intreab-o atunci,ii spuse Enlya amuzata.”
-Iarta-mi nepolitetea,dar ce varsta ai? Pari foarte tanara.
Aceasta rosi,si ii spuse timid care are doar 25 de ani.
-Este a doua mea sotie,ii zise negustorul in timp ce isi aprindea pipa,mama vitrega a celor doi fii ai mei,mama lor naturala a fost omorata de catre orci acum 7 ani.
Dupa ce mancara,se dusera fiecare in camerele lor,iar celor doi elfi li s-a dat singura camera care mai ramasese.
-Deci daca e dorm eu pe canapea si tu dormi in pat,spuse Tym,in seara asta nu facem nimic,ar putea banui,poate ar fi bine sa lasam apele sa se mai linisteasca pentru o vreme.
-Cum doresti,ii spuse ea in timp ce-si defacea snurul de pa aparatori.
In acea seara dormise bine,nu mai avusese zdruncinari in somn,dar dintr-o data ce trezi,auzea niste sunete ciudate,venind din perete.Se ridica din pat si isi lipi urechea de acesta.Se inrosi toata,era vocea lui Tym,si a tinerei sotii,a Mathildei.
In acea seara Tym se culcase cu sotia negustorului.
La micul dejun Enlya aflase tot,iar in camera lor statura amandoi toata ziua.
-Nu-mi vine sa cred,spuse zambindu-i,te-ai culcat cu ea?
-Da,sincer sa fiu este cam ciudat,adica trupul femeilor este ciudat.adica nu este ca al elfelor,iar ea era virgina.
Enlya ramase ca trasnit de fulger.
-Mi-a spus din ce cauza este asa,mi-a spus ca daca ii cer sa vine cu mine ea il paraseste pe bosorogul asta…
-Si ce ai de gand sa faci? Il intrerupse Enlya,iar vocea ei era rece.
-Nu are ce cauta langa mine,ii sopti el,ii auzi pasii venind spre usa,si peste cateva clipe sa auzi 3 batai in usa.
Cand o deschise era chiar ea,si ramse uimit de felul celor doi,Enlya statea in bratele lui Tym si acesta o mangaia pe gat.
-Ma scuzati,spuse ea,dar sotul meu doreste sa va vada.
-Venim acum,ii spuse Enlya indiferent.
Aceasta pleca,dar ii arunca o ultima privire elfului,care se uita adanc in ochii ei.
-Enlya,ma simt ciudat,spuse el dintr-o data,cred ca ea este perechea mea.
Enlya impietri.
-Tym,spuse ea trista,se ridica din bratele lui,si se indrepta spre fereastra,de ce tocmai acuma?
-Enlya,nu sunt sigur,cred ca asta m-a afectat de aseara,nu simt nimic care sa ma atraga atat de mult de ea,este doar o atractie trupeasca,nimic sufletesc.
Se intoarse spre el cu lacrimi in ochi.”Trebuie sa pornim la drum,spuse ea,in seara asta trebuie sa ucidem.”
„Da ai dreptate,dar ne vom intaorce aici,ca a nu dam de banuit,daca in seara sta incepe macelul si noi vom fi plecati,isi vor da seama ca noi am fost.”
Vorbira cu negustorul despre diferite obiceiuri ale elfilor,iar la miezul noptii se facura nevazuti.
Macelul incepuse,camerele copiilor erau pine de sange,si paturile in care zaceau.Ajunsera la ivirea zorilor,erau curati,nu mai ce se curatasera.
-Avem in total 230 de cristale pline,spuse Enlya.
-Maini plecam,spuse Tym,iar atunci in camera intra Mathilda uimit de cea auzit.
-Plecati?
-Cumva ai tras cu urechea? Spuse Enlya taios,da plecam,va multumim pentru ospitalitate,dar datoria ne cheama,nu mai putem zabovi fara motiv.
Cand luau masa,auzira tipete si urlete de durere,negustorul se ridica infiorat de la masa si se duse in strada sa afle ce-i cu vacarmul acesta.
Vazuse cadavre de prunci pe strada,iar parintii lor plangand.Venise inspaimantat spre masa,cand vazu totul in dezordine,cei 3 erau morti,air cei doi elfi erau imbracti in pelerinele lor,iar ochii lor,erau rosii si pupilele ca la pisici.
-Voi nu sunteti ingeri ai luminii,spuse el printre lacrimi,ce i-ati facut familiei mele,sunteti demonii ingerilor intunericului…
Enlya ii taiase gatul,air capul acestuia cazuse,rostogolindu-se.
Cei doi plecara.
Acesta crime ajunsera la urechile regelui,care lua legatura imediat cu Enya.
-Se spuse ca sunt la umbrele noaptea,nu fac nici un zgomot,apar si dispar la orce miscare,iar lasa in urma lor inimi frante,copii sunt macelariti,avem nevoie de ajutorul vostru.
-Nu stiu despre ce vorbesti,ii spuse Enya indiferenta,printre noi nu s-a auzit nimic,iar eu nu-mi las prietenii nesupravegheati,pot si niste cavaleri ai intunericului,care au stat ascunsi in cele mai intunecate pesteri,si ies la lumina lunii numai ca sa se razbune,omorandu-va odraslele,pentru ca voi oamenii sa nu mai aveti un viitor.
Ingerii luminii nu s-au amestecat in treburile oamenilor,iar regele era pe cale sa le declare razboi daca nu ii voi ajuta in gasirea ucigasilor.
-Si de ce ai face una ca asta? Il intreba Leo,pana acum s-a spuse de noi ca ii conducem,iar ei nu ne doreau,cu toate ca ne venerau,si acum daca aminterveni ce am cauza,numai daune in politica voatra.
-Chiar daca ne declari razboi,voi sunteti in dezavantaj,oricum noi nu mai stam pe aceste pamanturi foarte mult timp,timpul nostru nu mai este,dusmanii nostri au disparut.
-Asa cum am promis,continua Lex,vom sta aici pana va veti reveni,va vom ajuta la stricaciuni,si toate celelalte,dar inimile noastre doresc sa se intoarca acolo de unde au venit,de meste mari si munti,unde timpul nu poate fi masurat.
Cei doi continuara sa ucida,stransesera pana acuma1999 de suflete,mai aveau nevoie de unul,unul cu adevart pur,un suflet care a gustat de suferinta,dar a trecut mai departe lasand-o in urma.
Au ajuns acasa.Toti ingerii erau prezenti in acea incapere mare.
-De ce ati venit? Ii intreba Cassandra rece,nu avem nevoie de ugicasi,plecati!
Ceilalti elfi nu raspunsera.
-Nu esti in masura sa ne gonesti,ii spuse Enlya cu receala in glas.
Cassandra se ridica si se duse spre ea,in mana ii eparu coasa ei,si i-o vara sub nas,ii atunse pielea gatului,si apasa putin,un firicel de sange ii aparu.
Enya venise cu viteza spre ea isi scoase coasa si ii lovise coasa Cassandrei.Aceasta se intoarse spre ea,cu ura in priviri.
-Asa mama,asa fiica! spuse ea cu dispret,
-Cassandra,se auzi vocea lui Vanyr,opreste-te,nu stii ce faci.
-Ba stiu,tipa aceasta la el,nu am nevoie de mii de explicatii,vrea sa ajunga ca mama ei,un ucigas cu sange rece.
Ceilalti elfi nu intervenira,ei stiau de ce Tym si Enlya fusesera nevoiti sa ucida.
-Oamenii sunt in numar mai mare decat noi.incerca sa o lamureasca Enya,noi suntem mai putini,ei oricand doresc pot avea urmasi pe cand noi trebuie sa asteptam 150 de ani.In acesti 150 de ani populatia lor creste foarte mult,pe cand a noastra foarte putin si incet.
-Tot nu ai dreptul sa iei vietile celorlalti,si…tot ce ai facut pana acum este demn de dispret,faci de rusine semintia elfilor.
-Chiar asa? Facu Enya sarcastica.Daca nu as fi fost eu tu pana acum erai moarta si putrezeai la 3 metri sub pamant,iar dragul de Vanyr ar fi suferit foarte mult ceea ce i-ar fi adus moartea.Toti ce-i care au fost oameni,eu i-am transformat,le-am oferit viata vesnica.Acum ce-mi mai reporsezi?
Tacu,parca rusinata,avea dreptate daca nu era ea pana acum nu se mai afla aici,nu-l mai avea pe Vanyr.
-Mama,spuse Enlya obosita,vreau sa-ti spun ca am adunat 1999 de suflete pure,mai avem nevoie de unul singur,si acela este cel al fiicei mici a regelui.
Atunci Cassandra isi iesi din minti si isi scoase coasa si o atatca pe mica elfa.Enya interveni parand cu coasa ei.parul ei zbura din cauza fortei elfei.Ceilalti ingeri se dadura in laturi,cele doua elfe se luptau.Niciodata Enlya nu o vazuse luptand pe mama ei,se minuna cu cata gratie si agilitate,putere si precizie lovea.Cele doua elfe nu foloseau vraji,doar armele lor.Enya lovi facand-o pe Cassandra sa-si scape coasa,aceasta isi indrepta mana spre coasa ei si aceasta imediate veni in mana ei.Enya arunca ambele arme si se napusti asupra Cassandrei,luptandu-se corp la corp.Ceea ce vazuse Enlya i se paru destul de ciudat,mama ei era prea rapida,era mai rapida decat un elf normal,atunci vazu cum sangele ii tasneste din gura.Enya simtea cu trupul ei tremura,nu-si mai putea controla mainile si picioarele,nu se odihnise destul,iar corpul ei ceda.Cazu in genunchi,iar atunci Cassandra o lovi,dar intre ele doua aparura Lex si Vanyr care o prinsera pe Cassandra,iar Leo ii verifica pulsul.
-Enya! Tipa el,ingrijorat,oh dragostea mea respira,Enlya,Tym,am nevoie de voi.Duceti-va si ucideti cel de al 2000 copil,in seara asta trebuie sa-i inviem.
Cassandra se uita la trupul elfei,se simtea vinovata,atunci intalni privirea lui Vanyr,era dezamagit,dupa ce observa ca se calmase elfa ii dadu drumul si se indrepta spre Enya.
-Cum se simte?
-Nu prea bine,ii raspunse Leo,apasa-i pe piept si tine-i mana la gura,trebuie sa-i tinem ceea cea mai ramas din magia ei inauntru altminteri va fi prea tarziu,ma duc sa aduc aparatul de energie artificiala.
-Ce s-a intamplat? Il intreba Cassandra pe Lex.
-Ceva ce tu nu ai putut observa,si ai stat mereu inchisa in camera ta unde te consumai,cand altii incercau sa-i aduca la viata!Ea a fost cea care a decis sa-si doneze energia pentru portalul care face legatura cu lumea noastra si lumea de dincolo!
Toti elfii se apropiara de Enya cand venise Leo.Unul dintre ei spuse:
-Leo,ia cate putin din energiile noatre si administreaza-i-le.
Asa si facu.Un puternic vartej aparu deasupra elfei,si din pieptu fiecaruia se vedea un mic suvoi de energie de diferite culori,dar nu era de ajuns,acesta patrunse in trupul elfei,dar aceasta inca nu se trezise,atunci aparu Draco.Care se incolaci in jurul ei si acoperind-o cu aripile sale enorme.
Cand Leo dadu sa se apropie acesta marai.
-Nu vreau sa va atingeti de ea,spuse el maraind,nici macar tu Leo,imi pare rau,aici totnul vocii lui deveni induiosator,tinea foarte mult la elf,dar prioritatea lui era protejarea Enyei,chiar si de ea insasi.
Toti fusesera trimisi sa se odihneasca.Pamantul era diferit,parca le absorbea puterile si trebuiau mereu sa se odihneasca.Tym se duse cu Enlya in camera ei,aceasta se intinse in pat,si isi puse mainile peste ochi,nu-i venea sa planga,dar nu mai avea mult si va incepe.
-Vom sta aici pana la miezul noptii,spuse Tym,dupa care vom merge la castel si ne vom termina indatorirea.
-Da,zise Enlya cu o voce stinsa,parca ragusita,sper ca mama mea sa se vindece,si mor de nerabdare sa-l vad pe Alyon,macar o data,imi lipseste atat de mult.
Aceasta se ridica si incepu sa cante stins,dar vocea ei pura si simpla se facea auzita in tot castelul,iar elfii erau incantati de sunetul vocii ei.
Ni ilre ainvitou il nse ilri naow se lir
Leahhh ni lur alerei haa ni ehn
Eil ni dirney elduin ni ter he eilea uaili
Shaistar ko nuy
-Trist,spuse Tym,zambind nevinovat,acest cantec mi-a adus aminte de ea.
Nici acum Enlya nu aflase de cine este acea misterioasa „Ea”,dar nici nu dorea sa dea buzna in trecutul lui dureros.
Se duse langa el si il lua in brate.
-Imi pare rau pentru pierderea ta,ii spuse ea,el isi lasa capul pe pieptul ei,si se lasa purtat de mirosul ei minunat.Nu mai avem mult si trebuie sa plecam,ultimul copil,si incepu sa tremure.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://kokoro-no-iro.blogspot.com/
 
Partea a doua a capitolului "Razboiul"
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Book Pub :: Camera de Scris :: Proza-
Mergi direct la: