AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 IO CEL CE SUNT NU ȘTIU NIMIC

In jos 
AutorMesaj
Io
Literator
Literator
avatar

Numarul mesajelor : 105
Varsta : 58
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 11/10/2009

MesajSubiect: IO CEL CE SUNT NU ȘTIU NIMIC   Lun 31 Mai 2010 - 9:36

Invoc … ?!, ce mama dracului sa invoc care sa nu fie o plasmuire umană?
Invoc inițierea …, ce inițiere? Să încep să-mi imaginez lumini și aripi (pene), pietre și entități, extratereștri și ghizi numai pentru că maestrul meu nu a fost capabil să alcătuiască un soft mai de doamne-ajută?
Să invoc pe însuși dumnezeu? Care dumnezeu însă nu e o plăsmuire a oamenilor în funcție de contextul trăit de ei atunci?
Să mă invoc pe mine? Dar pe mine care? Eu ăsta, mă percep ca o piele ce acopera o formă carnală fără a mă gândi 99 % din viață, la ce e înăuntrul acestor grame de epidermă, ce pretenții pot avea de la acest eu?
Atunci pe cine să invoc, pe diavol? Altă plăsmuire, atribuim rodul iresponsabilității noastre unor personaje negative tot așa cum copiii inventează personaje imaginare cu care discută și cu care se joacă.
Pe cine, ce pot invoca și să nu fie o invenție umanoidă, o alcătuire a minții rătăcită în falsitate, în imaginație și înțelesuri pitice?
Tot ce știm a fost spus, scris de oameni și transmis prin oameni, fie și la nivel subtil, totul e în funcție de nivelul atins de oameni la momentul respectiv și nu se pune vreodată problema că poate fi absolutul. În rătăcirea noastră limităm absolutul la nivelurile micimii umane și ne umflăm în pene pentru un te miri ce adevăr infailibil.
Singurul ceva ce sunt sigur că nu este iluzie, este "io cel ce sunt" și care constat că experimentez o așa numită existență. "Io cel ce sunt" constat că am capacități nebănuite dar pe care "viața" mi-a dovedit că nu pot să le activez singur, nu știu de ce, dar așa stă treaba.
Mai constat că în trăirea numită existență, alți jucători ai acestui vis hipnotic, zis și realitate, au capacitatea de a mă iniția, adică să-mi lege sau să îmi dezlege anumite potențe, funcții naturale cu care sunt înzestrat și multe altele.
Nici asta nu e o certitudine, e posibil ca de fapt ceilalți oameni (percepuți de mine ca fiind oameni așa cum de altfel mă percep și pe mine în visarea aceasta existențială), cei care mă inițiază, efectiv să-mi dea cevă ce eu nu am nici ca potență! De ce nu în fond și la urma urmei, numai așa pentru că o spun unii și alții?
De asemenea e posibil să fiu trimis în acest experiment existențial, tot așa cum e posibil să mă fi băgat în el singur, de nebun ce-am fost.
Poate că sunt însuși creatorul, hipnotizatorul șef, adică, eu centrez eu dau cu capul (filozofia solipsismului pe care necunoscundo am reinventato, conform ei, singura conștiință e a mea deoarece numai pe mine mă constat efectiv că sunt), care conștiință și-a făcut un joc video și în prostia ei a dat mai multă putere avatarurilor decât sieși și acum aleargă ca o cerșetoare și se milogește pe la alții să obțiă ce e de fapt al ei de drept, cerșește reântregirea de la cei pe care i-a creat.
Dar și aceasta e tot o presupunere.
- Ce-mi rămâne de făcut?
- Păi să iau de bun creștinismul ortodox.
- L-am luat o dată da capo al fine și mi-a murit.
- Să iau alt cult creștin?
- Mi-a ajuns cu creștinismul, ducăse, nu mai pot crede în nimic din cele ale lui.
- Să mă fac budist?
- Tot peacolo.
- Musulman, hindus?
- Religii.
- Ateu?
- Altă invenție a noastră.
- Liber cugetător?
- Ca să cuget ce? Cum să cuget ceva ce e mai presus de a cugeta? "Cel ce sunt" nu poate fi cuvântat sau gândit, de ce e așa greu de înțeles?
- Atunci ce mă fac cu mine?
- Ascult și tac.
- ?!
- Imi urmez calea așa cum vine ea și mă străduiesc să ciulesc urechea interioară pentru a fi pe calea mea și nu pe a altuia. "Io cel ce sunt" se cuvine să conduc pe "eu cel ce exist" și nici o formă de exist să nu conducă pe cel ce sunt decât ca îmbogățire experimentală nu ca "șef al haitei".
"Șeful haitei" să fie "io cel ce sunt", altfel "eu cel ce exist" mă va pierde în falsitate, în iluzoriu, în visarea materiei, a carnalului, a simbolismului, a ritualurilor, a obiectelor de cult și mai grav a imaginistici.
"Io sunt cel ce sunt" adică cel ce nu pot fi pronunțat sau gândit deoarece aceasta e mai presus de capacitatea funcțiilor respective.
E posibil ca orice om să fie "io cel ce sunt" dar asta numai el poate să își dea seama, numai el știe dacă are conștiința sinelui.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://simplitatenaturala.blogspot.com/
 
IO CEL CE SUNT NU ȘTIU NIMIC
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Book Pub :: Camera de Scris :: Proza-
Mergi direct la: