AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 CUNOASTEREA

In jos 
AutorMesaj
Io
Literator
Literator
avatar

Numarul mesajelor : 105
Varsta : 58
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 11/10/2009

MesajSubiect: CUNOASTEREA   Vin 19 Feb 2010 - 18:19

CARTEA VIE a INEXEX 2 – METAMORFOZA
Etapa 2 - SCHIMBAREA PARADIGMEI
Starea 1 de cunoaștere, înțelegere și conștientizare - MAREA NEȘTIINȚĂ

Acest cuvânt reprezintă (ca tot ce scriu de altfel) cunoașterea mea, pe calea mea, nu e un adevăr absolut sau de urmat pentru cineva, nu se adresează altcuiva în afară de mine, dacă se mai poate folosi cineva, mă bucur. Eu însumi am parte de cunoaștere care se modelează mereu, se metamorfozează până la a fi total diferită, pe măsură ce am alt nivel de înțelegere (nu spun că e o cunoaștere înaltă sau mai înaltă, e cunoașterea mea și atât).
io
Cuvântul 8
CUNOAȘTEREA


- Bună cunoaștere.
- Bună "io".
- Ce mai faci?
- Mă ofer dragă "io", mă ofer.
- Te oferi?
- Acesta e scopul pentru care sunt, de a ma oferi, mă ofer oricui în funcție de deschiderea minții sale de a mă avea.
- Interesant. De unde ești tu și cine ești?
- Sunt din cele fără de început dar și din toate cele ce există.
În esența mea eu sunt, nu cunosc temporalitatea, am în mine prezența "nimicului necunoscut" din care "nimeni" se emană ca ceva, sunt proiectul său, informația lucrării sale.
Existența este făcută, are substanță conform cunoașterii, adică mie.
- Nimeni a făcut existența din nimic?
- Nimeni se emană ca existență din nimic, ai tu o explicație mai bună?
- Sunt nenumărate variante, mii de variante, spirituale, religioase, filozofice, științifice, S.F.
- Vezi tu "io" cât de complexă sunt eu, câte posibilități pot oferi, sunt sursa tuturor posibilităților, oricât de multe și de diferite, ofer fiecăruia pe nivelul lui în funcție de puterea lui de înțelegere.
Eu sunt cunoașterea, nu mă mai confundați cu umbre, cu părticele create de mintea voastră prăpădită, eu sunt fără sfârșit, nu mă mai limitați, nu-mi mai dați forme de prezentare umane susținând că sunt eu întru totul, cum de credeți că pot să încap în infimele și labilele voastre burdufuri de gândire?
Mă ofer oricui în toate formele posibile, de la cele din viața de zi cu zi , mărunțișurile cotidiene, la cele existențiale dar nu sunt eu sublima, eternă, nelimitată ci frimiturile de care cu chiu cu vai sunteți voi capabili să aveți parte.
- Ești înșelătoare.
- Eu sunt așa cum sunt, nu sunt binele sau răul, adevărul sau minciuna, dreptatea sau înșelăciunea, eu sunt pură, am candoarea, inocența în formă nealterată, voi însă prin judecata minții cu care sunteți dotați mă răstălmăciți mă pervertiți.
Mare e judecata minți voastre, cea mai mare în existența cunoscută vouă, murdară este însă îndeletnicirea la care o folosiți.
Vă spun, că doar eu sunt proiectul conceptual al judecății minții, ea e o matrice creatoare de informație (una din multele cu care sunteți făcuți).
De când sunteți, mă tot întreb, oare veni-va ziua în care să înțelegeți că fiecare dintre voi e dotat cu matrice creatoare de softuri, de coduri informaționale de proiecte conceptuale, de cunoaștere?
Prima matrice a fost necunoscutul, acest nimeni al lui nimic pe care îl numiți voi în fel și chip.
- Cam abstract zis, dacă nu cumva superflu.
- Vai puiule, nu mă placi sub această formă, nu-i nimic dragule, mă pot oferi ție sub absolut orice formă dorești, te pot satisface cum vrei, pe tine și pe oricine, doar sunt cunoașterea, pot oferi absolut orice formă de informație, pentru toate aspirațiile, gusturile și interesele.
Nici un om nu ma refuzat vreodată, i-am satisfăcut pe toți dintotdeauna, m-am oferit conformă cu judecata minții, idealurilor, a orice a încăput în conștiința lor umanoidă, și celor de acum zeci de mii de ani, și celor de acum mii de ani, și celor din mileniul sau secolul trecut, și celor de azi.
Toți m-au avut și eu nu i-am dezamăgit, m-am oferit conform judecății minții și conștiinței lor, celor mai tâmpiței ca o tâmpițică, celor mai evoluați, sub o formă de prezentare mai evoluată, celor simpli simplă, celor complicați complicată, nimeni nu a rămas nemulțumit de mine.
Am ajuns să tânjesc după cineva care să nu fie mulțumit, care să mă refuze, nu sa întâmplat niciodată asta, ba unii au transmis din generație în generație, imaginiea mea de acum mii de ani așa de mult m-au plăcut.
- Io nu sunt mulțumit de tine.
- Iauzi, e hai că-mi placi, de ce dragule nu ești mulțumit?
- Pentru că nu mă satisfaci deocamdată.
- Și ce-și dorește puiuț?
- Îmi doresc să te dau în vileag, să înțeleagă toată lumea că ești o "fata morgana", ești iluzie, ești efemeră în tot ce oferi.
- Nu e chiar așa, ești nedrept cu mine, mă aveți ca și cod genetic de exemplu, asta e tot iluzie?
- Până și asta e posibil să fie iluzie, cine îmi dă certitudinea că avem cod genetic?
- Savanții voștrii, biologii, medicii.
- Creierul spune că avem cod genetic, că avem savanți, trupuri, că ar exista acest înafară dar și înăuntru numit lume exterioară și interioară, dar vai mie, el, creierul e orb, surd și mut, nu poate palpa mirosi, gusta, despre ecolocație, percepție gravitațională, infraroșii, ultraviolete, mie și milă de el să mai comentez, el bietul, percepe prin simțuri un semnal informațional atâta cât îl țin puterile, pe care îl decodează într-o măsură foarte mică (e și leneș, preferând tipizarea și oferirea de analogii), în ceea ce noi percepem ca realitate vizuală, auditivă, tactilă etc., trăirea noastră.
Ba mai mult, e posibil să nu avem nici măcar un creier ci doar așa numita conștiință, adică suntem niște cevauri care avem capacitatea de a trăi practic virtual o realitate transmisă printr-un semnal informațional complex, de la o sursă necunoscută nouă, mai mult sau mai puțin morală (însăși morala e parte a cunoașterii deci transcendentă, mai mult se poate ca eu, oricine sunt, să fiu sursa și trăitorul simulării, hipnozei, sugestiei (autosugestiei).
- Ok, dacă tu așa mă vrei, așa mă ofer ție, nu sunt mofturoasă, ești mulțumit?
Alții m-au vrut sub forme spirituale, filozofice, științifice, dacă tu așa mă vrei nu sunt contra.
- Io nu te vreau nicicum, ești doar o unealtă, doar un mijloc cameleonic, doar o banală informație de care trebuie să ne folosim ca să evoluăm, să ne înțelepțim în școala trăirii indiferent dacă ea este într-o formă fizică sau nonfizică.
- Dar eu ți-am și spus, aveți matricea, judecata minții, singuri vă creați cunoașterea iluzorie și singuri vă îndărătniciți să rămâneți blocați în adevăruri foarte limitate.
Fiecare dintre voi, la nivel de individ sau grup mă numiți cunoașterea cea una, adevărată, infailibilă sau punctul vostru de vedere de ceas cu ceas și zi cu zi (și el tot cu statut de adevăr absolut în mintea voastră care orbecăie în falsitate în loc să-și aleagă sublimitatea care e ea de fapt) și culmea, aveți impresia că voi m-ați aflat pe mine și ceilalți nu, voi și numai voi dețineți adevărul absolut și deaia vă ucideți unii pe alții ca idioții de mii de ani.
Dacă sunteți doi la un loc, deja sunt două puncte de vedere care nu pot fi identice 100%, asta vă face să vă certați mereu, nici măcar nu a-ți dobândit puterea de a vă accepta și îngădui unii pe alții (ca să nu mai zic de situațiile în care diferă interesele).
Eu sunt cunoașterea și ceea ce mă caracterizează e faptul că sunt sursa tuturor posibilităților, oricât și orice veți cunoaște, mereu eu pot să vă ofer tot atât de mult de cunoscut ca și până atunci, mereu va mai fi ceva de aflat, nu sunt adevăr absolut, asta e o invenție omenească născută de judecata minții voastre.
Voi vorbiți de adevăr absolut în piticenia voastră și considerați că ați rezovat problema.
Ce e adevărul absolut moluscă umană?
Te rog să îmi descrii ceva care nu are legătură cu fizicul de orice natură ar fi el și cu trăirea umană, poți? Nu vedeți că ați acaparat și îndobitocit cunoașterea, nu-i permiteți să exprime ceva care să nu fie fizic sau trăire umană? Peste tot forme umane, totul trebuie să aibă mâini și picioare, corp fizic, să vorbească și să fie ca voi, cine vă credeți voi?
Deschideți mintea și lăsații judecata să întrupeze în cuvinte cele care sunt și poate încă nu le-ați gustat.
- Cineva care are parte de o stare ființială foarte înaltă tot limitat de firea sa umană va fi, deoarece trăiește asta, hipnoza corporalității limitative, fie ea fizică sau virtuală, dacă mai încearcă să pună și în cuvinte starea de care a avut parte o denaturează foarte mult deoarece ea nu e pentru cuvinte, dacă vrea să o mai exprime și pe înțelesul altora e complet aiurea, iar dacă încearcă să o spună pe înțelesul tuturor a pierdut orice asemănare cu ce a experimentat el în acea stare de profunzime.
- Tot e ceva dacă înțelegi și atât.
Io, ascultămă bine, de doi ani te hrănești din mine ca niciodată până acum, recunoști că pot fi orice, ți-am dovedit că nu am statornicie și neschimbabilitate, ba că mă pot transforma în totalitate?
- Da.
- Așa e toată cunoașterea ființei umane, a umanității, dar voi habotnici fiind, prindeți câte o formă de a mea și țineți cu dinții de ea, vă țeseți propria mentalitate, doctrină, dogmă personală sau de grup și o întemnițați în voi toată viața ca indivizi, sau sute și mii de ani la nivel de specie.
Funcționează și așa, adică vă puteți urma calea, (scopul vostru fiind de a vă găsi și urma calea identificării cu voi înșivă) chiar și într-o formă doctrinară unică pe care a-ți îmbrățișato voi ca adevărul de urmat (fie și numai în privința modului de a gândi, de a aceepta realitatea, viața).
Dar dacă nu aveți o deschidere a minții suficientă, care să vă ofere o cale comună la nivel umanitate, desigur cu elemente subtile specifice fiecăruia, cel puțin înțelegeți odată că înlănțuindumă într-o formă dată de voi, nu voi mai fi cea autentică ci iluzia mea așa cum m-ați surprins voi într-o etapă de cunoaștere, o imagine numai, o poză a momentului imortalizat de voi și transformat în idol.
Eu sunt schimbarea, înoirea, sunt vie și mereu altfel, sunt soața voastră într-o posibilă veșnicie, de ce trăiți cu o imagine statică, de ce stagnați, de ce v-ați oprit, de ce a-ți încremenit "privind", meditând, contemplând la ceva ce a fost, acum sunt altceva și mereu altfel în fiecare moment de realitate (fie ea chiar virtuală), ospătațivă din mine, eu mă ofer mereu proaspătă, nu înțeleg cum de preferați produse expirate.
- Când ți-am zis eu că ești înșelătoare, păi dacă au ajuns să te contemple, nu înseamnă că au depășit toate etapele, că te cunosc deja față către față, prezența, singurul moment autentic de realitate?
- E aș, da de unde, citește descrierile contemplațiilor, ale numitelor revelații, te bufnește râsul dacă nu cumva te apucă plânsul înainte din cauza micimii și neputinței lor, ei descriu tot lucruri omenești, nu le mai scriu că e plină lumea de ele.
- Ești dură cu noi, au descris și ei ceva pentru popor, să îi facă să înțeleagă că e ceva mai presus de ceea ce se știe.
- Eu spun numai atât că au reușit să îndobitocească și mai mult umanitatea, privește la nivelul conștiinței speciei voastre, nici nu se observă la cât e de minuscul. Fel de fel de învățături care mai de care mai adevărate, iluminări peste iluminări și care e rezultatul, a, știu, nu vă mai mâncați unii pe alții fizic, e și asta o realizare. Câte tone de sânge ați vărsat și vreți să mai vărsați din cauza presupuselor voastre adevăruri absolute, ale punctelor de vedere personale și de grup? A, sângele psihic nu se pune, fie dar ieșiți odată din himera adevărului absolut și zburați cu mine în cele fără de început și fără de sfârșit.
Eu, cunoașterea, sunt descoperirea așa zisului adevăr absolut, numai că el este fără hotar, nu are început și nici sfârșit, mereu sunteți în el dar niciodată el, nu un adevăr absolut trebuie să aflați voi, ci calea amprentei voastre în infinitatea cunoașterii.
Absolutul, adevărul absolut, e o născocire, o definire ca tot vocabularul vostru de altfel, din lipsa capacității active de a exprima ceva mai presus de cuvinte, tot DEX-ul vostru nu are nici măcar valoarea unei lacrimi sincere, cum să pui în cuvinte nenumirea?
Dacă acceptăm definiția "adevăr absolut", nu facem decât să punem limitare indefinitului.
- Io tac.
- Dacă ai tăcea, o, dacă chiar ai reuși să taci ...
- Ce statut are acest "Cuvânt 8".
- E o cunoaștere a ta, cel care te afli într-o stare de cunoaștere, înțelegere și conștientizare lucrativă.
- Urmează altele?
- Mereu urmează altele dacă ești deschis la minte.
- În ce scop?
- Am zis, ca să îți găsești calea de a te identifica cu tine.
- Și după ce mă identific cu mine gata?
- Identificarea cu tine nu are sfârșit, asta dacă accepți eternitatea ta.
- Și dacă nu accept?
- Tot fără sfârșit e, nu te poți opune.
- Este vre-o certitudine în ceva?
- Nu e nici o certitudine decât cea mai mare certitudine, anume faptul că voi înșivă vă dați seama de micimea voastră, vă dați seama că nu puteți cuprinde cu mintea ceea ce constatați că face parte din lumea voastră și atunci fabulați, ce să faceți și voi, la asta vă pricepeți cel mai bine.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://simplitatenaturala.blogspot.com/
Io
Literator
Literator
avatar

Numarul mesajelor : 105
Varsta : 58
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 11/10/2009

MesajSubiect: Re: CUNOASTEREA   Vin 14 Mai 2010 - 8:38

gathering eu, io si cunoasterea
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://simplitatenaturala.blogspot.com/
 
CUNOASTEREA
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Book Pub :: Camera de Scris :: Proza-
Mergi direct la: