Povestea initiala - am rasfoit ieri dintr-un volum de borges si am citit cateva povestiri scurte. una din ele era despre un pumnal. am inceput cu prima fraza a povestirii respective, dupa care am mers de unul singur..sau am incercat, cel putin. speram ca o sa reusesc sa ma detasez de ideea din povestea lui..nu stiu daca am reusit...era greu sa fie altfel, din moment ce ii da cam toate coordonatele in prima propozitie. Here it is:




Într-un sertar se află un pumnal.
Cum a ajuns acolo, nu o ştie nici pumnalul prea bine, însă se zice că unul din stăpânii săi anteriori ar fi fost un bandit faimos. Sau poate un revoluţionar. Ca să fim sinceri, asta nu prea are importanţă pentru pumnal. Cert este că aceste zile şi le petrece într-un sertar, în compania mai multor seturi de hârtii.

A fost făurit acum aproape două veacuri, pe vremea când pietrele strălucitoare erau pesemne la modă, din moment ce teaca sa e bogat decorată cu aceste detalii. Lama şi mânerul sunt însă destul de simple şi dedicate scopului pe care îl daduse acel fierar din Cadiz pumnalului. Se pare că a trecut marea la brâul unui soldat, care indiferent dacă ţinuse neapărat sau nu, îşi găsise sfârşitul undeva pe pământurile Boliviei. Pumnalul a servit în general mai bine pe ceilalţi posesori ai săi, lovind şi simţind în destule ocazii sângele celor împotriva cărora era îndreptat. Într-o singură situaţie nefericită a fost constrâns să-şi atace propriul stăpân, fapt care însă nu a durat prea mult, căci ucigaşul a devenit rapid noul său posesor.

Acum stă în mâinile unui colecţionar din Portugalia. Ei bine, nu tocmai în mâinile sale, căci îşi are rostul mai mult în acel sertar. În rare ocazii, colecţionarul îşi aranjează hârtiile pe birou şi scoate pumnalul din teaca sa bătută cu pietre. În acel moment mânerul recunoaşte atingerea pe care o aşteaptă, lama tresare uşor în timp ce tăişul său despică o formă sinuoasă prin aer şi aşteaptă. Asteaptă şi ascultă ca stăpânul să-l ghideze către împlinirea scopului pentru care fusese făurit. Colecţionarul simte aşteptarea mânerului, aproape că aude ruga mută a metalului strălucitor, iar pentru un moment simte în cerul gurii miros de fum, de fum şi salpetru, acelaşi lucru pe care îl simţise soldatul pe câmpurile Boliviei, un fum înecăcios care descria cât se poate de bine locul său cel din urmă.

Iar apoi lama descrie o nouă curbă prin aer şi taie cu uşurinţă trei plicuri sigilate, după care este ascuns din nou în aşteptarea pentru care a fost făurit. Metalul însă nu uită.

Weeeee... Proza!!
Ok ok, hai ca vin cu pareri:

Minus:
-nu-mi place a doua fraza. Cat ai luat mai exact, din Borges?
-limbajul naiv - "ei bine" - m-a agasat
-nu-mi place cum schimbi perspectiva. Nu sunt sigur pe alocuri daca vrei ca pumnalul sa fie personificat, si la inceput ma cam enerveaza asta. Dar n-ai mai scris de ceva vreme You're just warming up.

Plus:
-imi place ideea (cu prima fraza) si o sa incerc si eu ceva asa. Good job!
-cum prezinti (sau sugerezi) istoria pumnalului (fraza lunga din final, cu salpetru si soldati)
-imi place ca e la prezent si ca te joci misto cu timpurile ("Cert este că aceste zile şi le petrece într-un sertar, în compania mai multor seturi de hârtii.")
-ca Borges te-a facut sa scrii, at last
-ca reusesti sa redresezi "incalzirea" de la inceput printr-un limbaj ok in final, demn de gandurile unui pumnal incrustat cu pietre pretioase.

Good work. Mai multe comentarii mai incolo...

mersi ptr pareri. stiu ca nu vrei sa-mi dai in cap cu minusurile alea, dar pana la urma nu am stat mult sa o compun (nici nu e mare lucru de compus la ea)... a fost doar o chestie de moment..asa ca iarta limbajul nativ si schimbarea de perspectiva

Din povestirea originala am luat doar "Într-un sertar se află un pumnal."

Eu nu prea vad minusurile, dar ma bazez pe Teo, ce sa mai zic. Dar mi-a placut. E un pasaj super de bagat in ceva mai lung. Poate incerci