Nu ma pricep sa comentez o poezie, dar ma stradui, asa ca:
Imi place si nu-mi place ca nu are ritm si rima. Oscilez. Imi place atunci cand reusesti sa gasesti muzicalitate: "But to caress with sounds; to reach / where hands and lips are otherwise forbidden." (imi place otherwise forbidden ca formulare) Dupa aia se cam strica. Merge in jos, in jos, tot mai in jos, pana la sfarsitul primei strofe - "drunken'd" probabil l-a folosit si Shakespeare la betie, dar l-a pierdut printr-un sant, asa ca oamenii obisnuiti, chiar si poetii, folosesc doar "drunken"
A doua strofa e imbarligata si ridica putin standardul poeziei. Nu imi plac caps-lock-urile. Ma gandesc cum ar arata daca l-ai scrie cu o pana. L-urile si A s-ar amesteca rau de tot. Imi place ideea centrala a strofei, pe care am dibuit-o abia pe la penultimul vers. Good work!
"So we'll exchange. I'll give you words for dreams,
I'll give you thoughts for wishes and feelings for demands.
Yet fears remain. " ->poate sunt eu mai prozaic acum, dar poftim? Au aparut fricile asa deodata. Si poezia se numeste fear. Hmm... "So fear my words." Nu iti cer sa iti explici poezia. Stiu ca nimeni nu prea poate. Dar povestea care a ramas e asa: eul liric (

) ofera la schimb cuvinte, stiind ca va fi refuzat; va fi refuzat chiar daca adevarul din cuvintele lui poate sa sfarme iluziile, visele, minciunile ("how deceiving they all were") etc. pentru ca lumii ii e frica de adevar. I think that's it.
Dar se fasaie la sfarsit. Formularile sunt ok la inceput, merg in jos, apoi urca din nou si la sfarsit speram sa fie mai misto (ca sa nu zic ca pari ca iti este frica de cuvinte). Oh well... E dintr-o epoca mai veche si mai intunecata, presupun.