luni am început sa fiu cam glacial
marti în inima mea s-a deschis
un patinoar artificial
miercuri piticii schiau pe venele-ngheţate
si joi picioarele îmi miroseau a moarte
vineri flori de gheaţa mi-au umplut ochii
iar sâmbătă cu greaţă se uitau la mine sorţii
duminică m-au învelit cioclii.

Nu cred că sunt un om care pricepe foarte uşor poezia la modul general. De aceea să nu iei în nume de rău ceea ce o să zic eu mai jos.
Mi-a fost destul de clar că aici ai încercat un episod de autocompătimire. Ideea de degradare pe care doreai să o promovezi porneşte bine şi se termină rău. Înţeleg ideea de îngheţare ca şi drum spre moarte, nu văd însă de ce sîmbăta şi duminica trebuie să fie atît de diferite de restul poeziei. Eşti foarte descriptiv şi foarte vizual, şi deodată trînteşti "s-au uitat la mine sorţii". Cred că ar fi trebuit să se uite înainte sorţii, şi apoi să devii vizual. Cît despre ciocli: patetic, şi inutil. Nu serveşte cauzei.
Ai fi putut încerca un preludiu. O justificare. Nu trebuia doar să enumeri zilele. Puteai, de fapt, nici să nu enumeri zilele Poate ar fi fost mai sănătos pentru tine.

nu, nu o inteleg. nu cunosc mecanismele ei (mi-a mai spus cineva mai demult ca nu am ritm, dar nu am de gand sa fac nimic in aceasta privinta). nu mai stiu contextul in care am scris poezia, cred ca era destul de frig afara oricum, cert e ca in forma initiala zilele saptamanii nu erau puse in versuri. cat despre faza cu sortii, sortii nu se "uita" la tine neaparat la inceputul vietii (tu probabil asociezi norocul cu ursitoarele) ci si pe parcursul vietii, cu atat mai mult in apropierea mortii( nu stiu de ce incerc sa ma explic atat, nici nu cred in soarta macar! daca stau sa ma gandesc, probabil am pus cuvantul acela acolo in extremis, aveam nevoie de o rima si nu gaseam). din moment ce "poezia" se numeste ciuma siberiana, cred ca referirea la ciocli nu e nelalocul ei, nu?

Da, nu e o problemă cu legătura cioclilor cu ciuma siberiană, ci mai degrabă e o problemă cu dinamica poeziei

Păi atunci, vino şi tu cu o variantă (într-adevăr, dă impresia de lucru neterminat). Dacă vezi altfel sfârşitul, zi-ne şi nouă!