Impresionismul este o mişcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu şi în muzică, mai ales în Franţa , şi care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiţional.

Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilităţii fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.

Cuvantul “Impresionism” a fost dat acestui curent artistic de titlul tabloului lui Claude Monet – “Impresie-Rasarit de soare ”:

(Impression, soleil levant)


Acest tablou a fost expus la Paris in 15 Aprilie 1874 intr-o expozitie organizata de Societatea Anonima de pictori, sculptori si gravori, din care faceau parte

Camille Pissarro
(Entrance to the Village of Voisins)


Claude Monet
(Poppies Blooming, 1873, Musée d'Orsay, Paris.)


Alfred Sisley
(Moret-sur-Loing, 1891)


Edgar Degas
(Classe de Danse)


Pierre-Auguste Renoir
(Le Déjeuner des canotiers, 1880-81)


Paul Cezanne
(Natură moartă cu mere şi portocale, 1899)


Berthe Morisot
(The Cradle, 1872, Musée d'Orsay)


care au lucrat împreuna, s-au influenţat reciproc si au expus cu totii independent.

Refuzati la saloanele oficiale si considerati "mazgalitori", artisti traiesc in mizerie si cauta se se faca cunoscuti prin intermediul expozitiilor particulare. Prima manifestare se tine la Paris, pe bulevardul Capucines, in atelierul fotografului Felix Nadar, in anul 1874.
Alte sapte expozitii se succed pana in 1886. Deja divizat la acea data, grupul se imprastie. Incepand cu anii 1880-1890, miscarea se transmite artistilor straini dar, mai ales, deschide calea unor reactii estetice libere.In ciuda ostilitatii generale, Emile Zola si negustorul de tablouri Paul Durand-Ruel sustin pictura impresionista care prizinta o lume pasnica in care nu apar greutatile sociale, politice si economice, specifice perioadei de atunci.

Daca la un moment dat unii dintre Impresionisti au inceput sa fie apreciati, Salonul Oficial continua sa refuze expunerea lucrarilor lor. O data cu moartea lui Camille Pissarro in 1903, Impresionismul a fost recunoscut ca cel mai important curent artistic, ce a revolutionat pictura franceza si arta de atunci incoace.

Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat şi Paul Signac, maeştri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh şi pentru mulţi alţi "postimpresionişti" din Franţa şi alte ţări.

In cercul de pictori care evolueaza intre Barbizon si Impresionisti trebuie amintiti si doi dintre cei mai mari pictori romani:

Nicolae Grigorescu (1838-1907), care, fara sa fie un impresionist, a imprumutat de la acestia culoarea clara, contactul cu natura in aer liber si variatia calitatii si aspectului luminii in raport cu anotimpul si cu ora zilei;

(Fete lucrand la poarta)


Ioan Andreescu (1850-1882) care, ca si Grigorescu, ajunge la Paris si, in plus, stapanind mult mai bine tehnica impresionista, este admis sa expuna la Salon.

(Păduri iarna)




În muzică se vorbeşte de asemenea de un stil impresionist al compozitorilor preocupaţi de percepţia subiectivă a culorilor sonore şi a ritmurilor. Reprezentanţi ai acestui stil sunt Claude Debussy, Maurice Ravel, Paul Dukas, Frederick Delius.

Impresionismul literar a apărut în literatura de limbă germană ca reacţie împotriva naturalismului, considerat exagerat şi neartistic. Formele preferate sunt poezia lirică, proza scurtă, piese dramatice într-un act, toate slujind modului de exprimare subiectiv. Printre reprezentanţii cei mai importanţi se numără Arthur Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke. În Franţa corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul.






Sursa: wikipedia si diverse articole mai relevante. Pozele: Google

Cel mai mult imi plac nuferii (si gradinile) lui Monet.

ex:

Mie imi place foarte mult Renoir :


Dance at the Moulin de la Galette - am un puzzle din asta.


The Washerwoman


Dance at Bougival

Stiu ca e post-impresionist, insa imi place "Starry Night Over the Rhone" a lui Van Gogh...pastreaza in linii mari "Impresia" lui Monet.



Tot de el, terasa din Arles:

Nu ma omor dupa impresionism. Chiar nu. Lumea a incercat sa mi-l explice, sa imi zica de ce le place & stuff, de ce a marcat istoria, dar nu. Nu-mi plac urmele groase de pensula, nu-mi place cum toata imaginea dispare intr-un amalgam de culori, nu-mi place ca nu pot sa ma uit de aproape la picturi si sa vad detalii... Nu ma atrage si pace.

Dar stiu un post bun cand vad unul, asa ca felicitari Sunbeam.

Si ca sa contribui: Nu stiu cat de impresionism este, dar l-am gasit pe wikipedia si e una din putinele picturi din sectiunea aia care imi place.

Gustave Caillebotte - La Place de l'Europe, temps de pluie

Saru`mana Theo

In impresionism cel mai mult imi place efectul apei si fluffy clouds:

(Flood at Port-Marly - Alfred Sisley)




(Rivage de Portrieux- Eugene Louis Boudin)